Mi-am promis ca anul asta o sa merg la primul maraton si m-am tinut de cuvant. Intr-un mod destul de spartan dar m-am tinut de cuvant. E adevarat ca a fost si initiativa lui Florin care m-a determinat sa decid dar nu imi pare rau...din contra.
Am citit cateva blog-uri inainte sa particip la MPC 2012 si , sincer, ma asteptam sa fie asa cum scrie acolo. Tot maratonul este un urias Roller Coaster ce te trece prin urcari si coborari si te lasa fara respiratie. Diferenta este ca tu iti impui ritmul si nu vreo inginerie supercalifragilistica.
Intr-adevar MPC este un eveniment unic si sper din suflet sa nu cada in derizoriu chiar daca unii probabil nu vad cu ochi buni ca in fiecare an tot mai multi participanti vor sa vina. Cred ca filtrul impus inscrierii e suficient. DA! Trebuie sa ai habar de munte , de competitie ca sa poti veni aici.Trebuie sa gusti un pic de munte si de alergare si apoi sa vii aici sa vezi ca inca mai ai mult de invatat.
Eu mi-am luat o palma la maraton si chestia faina e ca mi-am dat-o singur. De ce? Pentru ca am fost prea increzator in alergarile mele pe stadion, in urcarile sporadice( 2 pe anul asta) pe munte si in participarile la Mountain Bike.
Aici e altceva. Daca nu poti sa alergi pe grohotis( adica sa te mentii pe grohotis in picioare) , daca nu stii sa cobori pe o coarda de alpinism si nu urci sustinut pe o diferenta de nivel de 600 m in 2 sau 3 kilometri ca apoi sa poti sari ca o capra neagra printre crengi de copac , jnepenis si bolovani la vale....esti terminat.
Dar ai sansa sa vezi un munte superb, sa cunosti oameni care te ajuta neconditionat si sa fii unul din putinii care ai strans mana unor sportivi de suflet si pasionati de natura.
Mi-a fost greu. Dupa Marele Grohotis am vrut sa renunt. Ma indreptam spre Plaiul Foii pentru abandon dar incurajarile si atmosfera din jur m-a facut sa ma razgandesc si sa ajung cu 10 minute inainte sa expire timpul intermediar. Si nu am fost singurul care am facut lucrul asta.
Cred ca aici este esenta participarii la MPC. Aici te confrunti cu tine. Cu subconstientul si temerile tale legate de performanta ( atata cata vrei sa dai).
Pentru mine totul a durat 10 ore si 10 secunde. Atat am putut sa fac cu pregatirea mea pretioasa. Dar oamenii de acolo m-au facut sa ma simt ca un invingator. Mi-au strans mana ca i-am tinut acolo 10 ore, m-au strans in brate dupa ce am trecut linia de sosire aproape in bezna si mi-au dat si o medalie de fata cu cel putin 500 de oameni.
As vrea sa pot scrie cuvant cu cuvant fiecare moment al celor 10 ore dar nu cred ca mi-ar iesi corect sentimentele.
Cert este ca primii 10,5 km pana la La Table sunt faini, alergabili si asemanatori cu orice inceput de maraton montan.
In schimb de la Funduri- Valea Urzicii- Marele Grohotis- Umeri si coborarea Spirlea traseul e tehnic si trebuie sa fii pregatit pentru incercarea asta, mai ales psihic, dar si sa ai pantofi buni cu aderenta. Altfel, vei fi printre pietre ca mine. Papucii au fost buni acum 2 ani dar talpile nu mai sunt de incredere.
De la Plaiul Foii dupa acei 3-4 kilometri de drum forestier incepe ultima provocare : urcarea pe Diana. Scapat de presiunea timpului, am abordat dealul cu mult calm si incetineala. Mai ales ca ultima suta de metri este incredibil de abrupta.
Din cauza pietricelelor adunate in papuci, nu m-am mai bucurat de coborarea spre Zarnesti si mi-am pastrat "suflul" pentru ultimul kilometru de asfalt. Am avut surpriza sa-l gasesc pe Florin care a alergat cu mine spre finish. A insemnat mult pentru mine...
Organizarea a fost foarte buna cu un plus pentru Luci. De unde atata energie pentru om sa poata stapani o armata de 500 de oameni doar cu vorbe calde , intelegere si camaraderie. Acestia sunt oamenii adevarati ai muntilor.
As vrea sa pot spune mai multe dar singurele cuvinte ce-mi vin in minte acum sunt: Multumesc pentru primire in lumea MPC.
Sa ne vedem sanatosi la anul!
P.S. Inca nu am apucat sa gasesc toate pozele dar multumesc anticipat tuturor celor ce m-au incadrat si pe mine in unele din ele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu