Hercules 2012

Timpul fuge repede si , iata, sunt iar la Hercules Maraton.

Dupa dusul rece de la Moeciu, am luat masuri (si greutati) si m-am pregatit ceva mai bine pentru semimaraton. A meritat.

Am scris destul pe forumul organizatorilor si imi asum responsabilitatea celor scrise...dar aici nu voi reveni la critici. E pacat. Starea de spirit a fost la fel ca anul trecut ,chiar daca vremea a fost capricioasa iar marea de noroi a provocat un efort in plus, mai ales ca voluntarii au fost sarea si piperul traseului: O mana de baieti si fete, barbati si femei ce au innoptat in corturi la Inelet, Prisacina , ne-au intampinat pe toti cu urale, cu apa, energizante si fructe.

Am ajuns vineri seara pe o ploaie mocaneasca ce , sincer, m-a pus pe ganduri. Sa concurez sau sa stau in camera, eventual, sa cer si eu sa fiu voluntar.

Mi-am confirmat inscrierea si am innoptat la motel. Din nou, o sa trec in tacere peste conditii si voi ajunge direct la dimineata de sambata.

Am alergat usor kilometrul spre start si am inceput incalzirea.

M-am simtit in forma. Micul dejun pregatit de ingerul meu pazitor, mica mea echipa tehnica, m-a facut sa ma gandesc cu optimism la concurs. Ii multumesc din nou pentru tot sprijinul dat. Sufletul meu ii apartine.

Alergarea de 5,7 km pe asfalt a fost o incalzire de vis. Alergatorii pe munte o urasc, probabil, dar pe mine m-a incalzit si mi-a dat incredere ca voi avea un rezultat mai bun ca anul trecut.

Dupa sosea ...ei, bine...lucrurile s-au schimbat mult. Stiu. Sunt nou in alergari si altii sunt obisnuiti cu o astfel de vreme dar, vazand atat noroi, am inclinat sa cred ca va trebui sa termin cursa. Cand se va putea.

Tot drumul a fost o combinatie de noroi, frunze, suvoaie de apa, poteci batatorite (uff, dar binevenite au mai fost) , stanci si iar noroi. Am fost murdar pana la genunchi.

In orice caz, a fost minunat. Am alergat , m-am deplasat pe urcusuri bazandu-ma pe betele de catarat si am reusit sa termin.

                                                        Cu cativa metri inainte de finish




Am iesit pe locul 86 din 105 ( la masculin) in 3ore 27 minute si 58 secunde. Cu 12 minute mai bine ca anul trecut.

Medalia de finisher am primit-o cu aceeasi bucurie. E a doua pentru Hercules.

Sunt fericit pentru ca si organismul s-a comportat ceas. Nici o durere, nici un genunchi sensibil sau vreo incheietura sucita sau neincalzita.

Urmeaza un sir lung de maratoane Mountain Bike si acelasi gand ca-mi voi face curaj sa termin un maraton intreg. Sigur anul asta se va intampla. Chiar daca primul va fi pe sosea. Trebuie sa castig incredere.

Ce va urma? Poate Maratonul MB Tarcu...daca se va tine. Daca nu, DHS la Hunedoara.

EcoMarathon 2012 - Cross 14 km- First Blood

A inceput si sezonul de cross-uri si (semi)maratoane 2012. Pentru mine.

Totul a inceput din februarie 2012 cand m-am inscris la Cross-ul EcoMarathon 2012 de la Moeciu. Stiam din alte blog-uri si postari ca e un eveniment important pentru alergatorii din Romania si, iata, de anul acesta si din alte tari.

Intre timp, am continuat cu pregatirile ( din pacate doar pe banda si aveam sa simt asta din plin) ,in plus, am reusit sa-mi iau permisul de conducere ,devenind independent...in ceea ce priveste deplasarea.

Vineri, 04.05.2012, am plecat in ultima clipa direct de lucru. Noroc ca ingerul meu pazitor de acasa ma astepta cu bagajele facute. Am plecat ,deci in Civic-ul meu spre Moeciu-de-Sus.

Drum lung , doar cu o singura oprire. La 23.45 intram in Moeciu si reuseam , in extremis, sa-mi confirm participarea pentru a doua zi.

Pensiunea a fost super ok si tin sa le multumesc organizatorilor Eco pentru sprijinul dat s-o gasesc. A meritat fiecare banut: Camerele curate si aranjate cu gust, mancare foarte buna ,bazata pe alimente naturale , probabil, provenind din zona.

Dupa 7 ore de somn ma trezesc...Nu sunt foarte odihnit dar incep sa-mi pun sangele in miscare cu cateva exercitii de stretching si...gata! Plecarea la start.

                               Sunt 800 de participanti si ma-ntreb: oare eu unde o sa fiu la final ?


Alerg usor pentru incalzire si incepem sa ne grupam pentru start...

Ora 09.00 AM: START

Am inceput sa alerg undeva spre mijlocul grupului de participanti. Se incepe cu o portiune de asfalt si drum forestier numai bun pentru incalzire dar nu ma simt prea bine. E inceputul pana sa ma incalzesc.

                                                         In coltul din stanga jos...in alergare!

Dupa aproape 3 kilometri se trece peste un podet. Unul cate unul. Apoi incepe urcarea. E clar ca nu pot sa alerg pe panta aceea si, mai ales, pe o poteca cu un sir indian imens.

Pana la punctul de hidratare am tot zis: Inca putin si intru in forma. Nu prea afost asa. Am "tras" de mine inclusiv la coborarea lina de dupa punctul de hidratare.

Starea a continuat si pe celelalte portiuni unde am castigat cateva locuri si apoi pierzandu-le pe coborarea finala foarte abrupta. Culmea! Genunchii au raspuns prompt, n-au cedat. In schimb pulpele au dat semn de slabiciune. Asa cum ziceam: Antrenament doar pe banda pentru astfel de concursuri nu este destul.

Mi-a venit sa plang la coborare cand am vazut cati concurenti m-au depasit. Dar n-am mai avut prea multe resurse.

Pe ultimi 400 metri au inceput si carceii sa-mi dea de furca dar am trecut linia de sosire dupa 2 ore si 3 minute. Al 212 -lea din 342 care au terminat si locul 39 din 50 la categoria de varsta.

Cand m-am oprit , jur , ca mi-a venit sa plang in hohote. cei 20-30 km saptamanali pe banda pareau inutili. Puteam sa fiu macar in primii 150 sau 160 cu timp sub 2 ore. Apoi am stat sa ma gandesc mai bine: Hidratarea nu a fost facuta corect cateva zile inainte iar vineri am mancat cereale de dimineata si apoi 2 kiwi , un grapefruit si 2 mere. De unde energie? Gelul luat inainte de cursa cu 5 minute a ajutat, la fel ca si bananele de la punctul de revitalizare...dar insuficient. Pregatirea alimentatiei a fost slaba si organismul a inceput sa consume din muschi... Mda...

Oricum, raman cu amintirea placuta a peisajului, a organizarii, a cinei de sambata seara de la pensiune si a medaliei cu trifoi ce si-a gasit acum locul intre celelalte.

Ne vedem la Hercules. Sper sa fiu mult mai bine pregatit pentru ca a fost primul meu semimaraton si mi-ar parea rau sa nu-l fac anul asta.

Pe curand!