Chiar daca am "declaratara" ca nu am timp sa scriu, voi scrie despre evenimentul din weekend-ul trecut. Momentan, fara poze!
Am aflat prin intermediul dragei mele prietene( nu va dau numele!) ca anul acesta se organizeaza Route 68 Bike Maraton ca un plus pentru Summerfest. Actiunea s-a justificat prin atragerea unui numar mai mare de oameni pentru festivalul sus-amintit.
Locul faptei fiind in apropiere de Hunedoara , respectiv in Gurasada park , localitatea Gothatea, judetul Hunedoara, am profitat de ocazie sa ma inscriu. Scopul fiind clar: Participare Maraton 40 km plus vizita la parinti + cazare "mocca" desi asta insemna "Fara Alcool". Daca tot era sa fie Cost Saving Program , sa fie pana la capat.
Vineri, 26.07.2013, am ajuns la Gurasada Park pentru validarea inscrierii. Totul a decurs usor si repede asa ca am intrat si in discutie cu 2(doi) reprezentanti ai organizatorilor. Pentru detalii legate de traseu, of course!
Superficial cum sunt, am luat de buna descrierea simplista a traseului si am considerat ca va fi un "galop de sanatate"... M-am inselat a cata oara?
Nu am ramas la concertele de vineri seara , parte integranta din Summerfest , si am plecat spre Hunedoara.
Acasa am fost intampinat, ca de obicei, cu o cina "carbo-loading" udata de un vinisor rosu , numai bun pentru un somn odihnitor.
27.07.2013.
Prognoza Meteo anunta caldura excesiva si startul anuntat pentru ora 10.30 AM nu era chiar de bun augur. Mai ales ca s-a si intarziat.
Ca o paranteza: Toate concursurile care permit inscrierile si in dimineata cursei trec prin aceeasi problema. Se intarzie pentru cei ce se hotarasc tarziu sau ad-hoc pentru participare.
Dupa o prezentare succinta a traseelor de Maraton si Adventure s-a dat, cam timid, startul pentru prima editie Route 68 Bike Maraton.
Traseul a fost foarte bine marcat iar punctele cheie ( coborare periculoasa, curba periculoasa la stanga sau la dreapta, atentie animale) au fost insotite de semne de circulatie echivalente.
Am fost surprins de faptul ca traseul este in procent de 90% ciclabil iar senzatia de "roller coaster" este fantastica.
Punctele de revitalizare au fost doar 2 ( poate unul aditional ar fi fost binevenit datorita succesiunii de urcari abrupte si coboarari de viteza in plin soare) dar bine aprovizionate.
Atmosfera in timpul cursei a fost un pic cam apasatoare. Caldura a fost clar un motiv dar voluntarii de pe traseu au fost fie doborati de caldura, fie nemotivati sa incurajeze participantii, fie nu au mai fost la astfel de competitii.
Banuiesc ca din acest motiv si atitudinea participantilor ( cel putin cei in preajma carora m-am aflat) a fost tensionata. Tot timpul au fost depasiri, preluari fara anunt prealabil, tacere ... o concurenta muta si acerba. Pana la ultimul participant, s-a tras pe ultima suta metri pe caldura aceea sufocanta.
Am cam tras de mine si, nestiind traseul, dupa trei sferturi de cursa am fost cam "sifonat". Am fost foarte dezhidratat si, in plus, am "beneficiat" de 3 cazaturi. Una mai memorabila ca alta. Le port semnaturile pe mana dreapta si pe soldul drept. Acestea au fost rasplata necunoasterii traseului.
Am terminat cursa in 3 ore 40 minute iar la finish nu am primit incurajari decat din partea prietenei mele. Atat!
Pentru jumatate de ora am fost tacut si am baut apa si bere fara alcool din plin. Dar aceasta era atmosfera generala! In jurul meu erau grupuri ce se hidratau si , chiar daca eram aproape de finish, se auzeau timid scandari doar pentru ciclistii cunoscuti in diverse cercuri.
Desi nu s-au dat medalii de finisher sau tricouri am primit o diploma si sansa de a participa la o tombola cu premii. Nu am castigat nimic decat experienta unui traseu foarte frumos si a unei seri de muzica super: Punk Rock, Reggae, Rock Alternativ, Muzica Electronica.
In afara tacerii nefiresti la finish si la start precum si lipsa incurajarilor pe traseu as mai nota doar lipsa unui simbol obisnuit pentru astfel de competitii: o medalie sau un tricou personalizat. Nu cred ca e mare cheltuiala si ,sincer, tricourile primite pana acum le port de cate ori am ocazia. Ai intotdeauna sanse sa-ti faci prieteni noi.
In rest, tot ce a tinut ce organizarea evenimentului per total a fost de apreciat: Mini terase pentru mancat si baut, locurile de campare, existenta toaletelor ecologice, a lavoarelor portabile , scena pentru formatiile rock si sonorizarea.
Sper ca la anul , avand in vedere ca maratonul DHS nu s-a organizat in 2013, Route 68 sa aiba parte de farmecul fostului ( poate chiar defunctului ) maraton amintit si sa aiba atmosfera celorlalte manifestari de acest gen.
Felicitari pentru intiativa, pentru traseul selectat si ireprosabil marcat. Si asa ducem lipsa din ce in ce mai mult de astfel de competitii in zona limitrofa Timisului.
luni, 29 iulie 2013
miercuri, 3 iulie 2013
Impresii diverse
In 2013 am fost foarte zgarcit cu scrisul. Motive sunt destule : Serviciul, antrenamentele si cursele in sine. Nici o scuza pentru a nu scrie dar ...
Motive de scris ar fi fost destule: Vienna Marathon, EcoMarathon , Hercules, Half Ironman Oradea si altele. Mai mult sau mai putin sportive.
Cursele au fost minunate cu organizari si organizatori pe masura. Timpii scosi nu conteaza. Conteaza bucuria si posibilitatea de a participa, de a vedea oameni dedicati si interesati de miscare si de ce inseamna sport si sportivitate. De a avea sentimentul ca te depasesti de fiecare data, ca poti sa termini si sa vezi bucuria ta prin ochii fotografilor ce te imortalizeaza in propria istorie.
O sa pun doar cateva poze:
Multumesc fotografilor pentru bunavointa!
Ce m-a facut sa scriu? Sunt un pic mahnit! Pe mine si pe unele chestiuni de viata prin care trec in unele zile.
Ma chinuie o intrebare : De ce particip eu si altii la unele competitii sportive ? Ce ne urneste in directia alergarii maratoanelor sau participarii la triatloane?
Unele raspunsuri sunt firesti: Sanatate, iesire din cotidian, alungare stres, competitie cu altii si cu tine insuti.
Alte raspunsuri sunt un pic mai ciudate: depasirea unui complex de inferioritate, exhibitionism , iesire din anonimat, lipsa de ocupatie.
In principiu, categoria a doua de raspunsuri, nu ma deranjeaza dar ,uneori ,exhibitionismul si iesirea din anonimat se manifesta printr-o brusca dobandire de cunostinte esentiale ce sunt ulterior propovaduite ca o religie neoprotestanta. Si ca orice religie, orice comentariu sau dorinta de libera exprimare este vehement combatut. Ba chiar blocat.
As accepta si acest lucru daca ar veni din partea unora care traiesc astfel de experiente de o viata iar punctul de vedere este solid sustinut de exemple graitoare: locuri fruntase, cupe si medalii de merit. Din pacate, amatori de rand, se intruchipeaza profeti sau antrenori versati ce au avut revelatii datorita unor prime experiente. Experientele sunt placute dar nu te transforma in profesionist si detinator de adevaruri absolute. Te modeleaza, te schimba si ar trebui sa te transforme in ceva mai bun, mai orientat spre progres personal sau chiar un prim exemplu pentru cei ce isi fac curaj. Eventual sa spui simplu: Am reusit! Hai si tu! Incearca. Asta am facut eu si nu stiu daca e bine sau nu. Intreaba si pe altii!
Dragilor, la fel ca si voi , avem astfel de experiente si mergem inainte. Acceptam sfaturi dar nu ne blocati sau respingeti daca aveti un complex de inferioritate si nu acceptati alte pareri. Indiferent unde sunt expuse. Nu exista adevaruri absolute dupa doar cativa anisori!! Acelea sunt trairi alimentate de adrenalina primei participari...parerea mea!
Unele postari mi-au adus aminte de un banc.
Doi vecini de compartiment in tren. Unul dintre ei repeta obsesiv: Ah, ce sete imi este! Ah, ce sete imi este! Complet satul de aceasta lamentatie continua, vecinul tacut ii aduce un pahar cu apa. Dupa ce paharul este golit de urgenta, respectivul cu pricina spune: Ah, ce sete mi-a fost! Ah, ce sete mi-a fost!
Pe scurt: Vreau sa merg, vreau sa merg acolo! Apoi zile intregi dupa: Mama, ce fain a fost ! Mama, ce fain a fost! Bravo, felicitari dar pe ce loc ai fost? Eh, am terminat. Bravo, felicitari ma bucur ca ai participat si ca ai avut curaj!
Inteleg trairea de moment. Este expusa cu entuziasmul sugrumat de fericirea realizarii visului. Si o sustin. Cu drag! Redundanta acestei trairi prin sectionarea exacerbata a fiecarui moment... iar si iar... imi scapa. Ca intelegere! Poate tine de dorinta acumularii de adulatii. Hai, iubiti-ma! Hai, felicitati-ma! Eu sunt deasupra voastra si ridicati-ma pe un piedestal. Ok! Si? Cui prodest?
Probabil ca sunt eu prea (ne)tolerant la administrari repetate, iertati-ma!
Inainte de a deveni insuportabil si sociopat fata de acesti oameni minunati si de abilitatile lor dezvoltate fulgerator , o sa mai spun un singur lucru( nefiind original, o sa citez):
Ratatul e un om ca noi toţi, cu diferenţa că el n-a consimţit să repecte regula jocului. De aceea îl blamăm şi îl ocolim, îl duşmănim pentru că a dezvăluit secretul nostru, îl considerăm, pe bună dreptate, un mizerabil şi un trădător. – Emil Cioran
Motive de scris ar fi fost destule: Vienna Marathon, EcoMarathon , Hercules, Half Ironman Oradea si altele. Mai mult sau mai putin sportive.
Cursele au fost minunate cu organizari si organizatori pe masura. Timpii scosi nu conteaza. Conteaza bucuria si posibilitatea de a participa, de a vedea oameni dedicati si interesati de miscare si de ce inseamna sport si sportivitate. De a avea sentimentul ca te depasesti de fiecare data, ca poti sa termini si sa vezi bucuria ta prin ochii fotografilor ce te imortalizeaza in propria istorie.
O sa pun doar cateva poze:
Finisher Half Ironman Oradea
EcoMarathon Moieciu 2013
Proba de semimaraton Half Ironman
Inainte de urcarea spre Dobraia, Hercules Maraton 2013
Ce m-a facut sa scriu? Sunt un pic mahnit! Pe mine si pe unele chestiuni de viata prin care trec in unele zile.
Ma chinuie o intrebare : De ce particip eu si altii la unele competitii sportive ? Ce ne urneste in directia alergarii maratoanelor sau participarii la triatloane?
Unele raspunsuri sunt firesti: Sanatate, iesire din cotidian, alungare stres, competitie cu altii si cu tine insuti.
Alte raspunsuri sunt un pic mai ciudate: depasirea unui complex de inferioritate, exhibitionism , iesire din anonimat, lipsa de ocupatie.
In principiu, categoria a doua de raspunsuri, nu ma deranjeaza dar ,uneori ,exhibitionismul si iesirea din anonimat se manifesta printr-o brusca dobandire de cunostinte esentiale ce sunt ulterior propovaduite ca o religie neoprotestanta. Si ca orice religie, orice comentariu sau dorinta de libera exprimare este vehement combatut. Ba chiar blocat.
As accepta si acest lucru daca ar veni din partea unora care traiesc astfel de experiente de o viata iar punctul de vedere este solid sustinut de exemple graitoare: locuri fruntase, cupe si medalii de merit. Din pacate, amatori de rand, se intruchipeaza profeti sau antrenori versati ce au avut revelatii datorita unor prime experiente. Experientele sunt placute dar nu te transforma in profesionist si detinator de adevaruri absolute. Te modeleaza, te schimba si ar trebui sa te transforme in ceva mai bun, mai orientat spre progres personal sau chiar un prim exemplu pentru cei ce isi fac curaj. Eventual sa spui simplu: Am reusit! Hai si tu! Incearca. Asta am facut eu si nu stiu daca e bine sau nu. Intreaba si pe altii!
Dragilor, la fel ca si voi , avem astfel de experiente si mergem inainte. Acceptam sfaturi dar nu ne blocati sau respingeti daca aveti un complex de inferioritate si nu acceptati alte pareri. Indiferent unde sunt expuse. Nu exista adevaruri absolute dupa doar cativa anisori!! Acelea sunt trairi alimentate de adrenalina primei participari...parerea mea!
Unele postari mi-au adus aminte de un banc.
Doi vecini de compartiment in tren. Unul dintre ei repeta obsesiv: Ah, ce sete imi este! Ah, ce sete imi este! Complet satul de aceasta lamentatie continua, vecinul tacut ii aduce un pahar cu apa. Dupa ce paharul este golit de urgenta, respectivul cu pricina spune: Ah, ce sete mi-a fost! Ah, ce sete mi-a fost!
Pe scurt: Vreau sa merg, vreau sa merg acolo! Apoi zile intregi dupa: Mama, ce fain a fost ! Mama, ce fain a fost! Bravo, felicitari dar pe ce loc ai fost? Eh, am terminat. Bravo, felicitari ma bucur ca ai participat si ca ai avut curaj!
Inteleg trairea de moment. Este expusa cu entuziasmul sugrumat de fericirea realizarii visului. Si o sustin. Cu drag! Redundanta acestei trairi prin sectionarea exacerbata a fiecarui moment... iar si iar... imi scapa. Ca intelegere! Poate tine de dorinta acumularii de adulatii. Hai, iubiti-ma! Hai, felicitati-ma! Eu sunt deasupra voastra si ridicati-ma pe un piedestal. Ok! Si? Cui prodest?
Probabil ca sunt eu prea (ne)tolerant la administrari repetate, iertati-ma!
Inainte de a deveni insuportabil si sociopat fata de acesti oameni minunati si de abilitatile lor dezvoltate fulgerator , o sa mai spun un singur lucru( nefiind original, o sa citez):
P.S. Aceasta expunere reprezinta o impresie strict personala si se refera la personaje fictive. Orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare si fara rea intentie.
O zi buna!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)