Romania unor retarzi plecati din tara!

Romanica noastra este pestrita: De la manelisti pana la semidocti , de la carieristi infami de corporate pana la femei siliconate mai mult decat o vana de poliester frustrate de lipsa cronica a unui organ....creier sau altceva.

Pe langa faptul ca astfel de oameni  lovesc la tot pasul , unii dintre ei tin mortis sa se dea in stamba. Cu ce ? Ca sunt filozofi, artisti si sportivi neintelesi!  Si aici vine o chestie care ma scoate din sarite:

Daca tot pleci din tara asta  ramai acolo si taci din gura! Da. E mult mai bine afara in lumea civilizata , poti sa te dai cu bicicleta pe pista , sa alergi pana nadusesti printre caini si pisici dresate sa se dea la o parte. Poti sa mananci patiserie si ciocolata de lux de la magazine de un eurocent.  Poti chiar sa ai un salariu decent si sa-ti exersezi accentul in diverse ocazii dar,lasa-ma , dom'le, sa traiesc in Romanica. Am ales sa-mi bat joc de mine singur si nu ma intereseaza parerea ta, fitele si frustrarile tale. Te inteleg si te sprijin cand stai si faci ceva alaturi de mine dar daca ti-ai pus coada intre picioare si ai plecat chiar nu ma mai ntereseaza frustrarile tale.

Ramai acolo iar daca totusi insisti sa vii in Romania sa-ti etalezi talente de sportiv de "elita" ( de exemplu) chiar daca nu esti deloc competitiv si nu ai nici cea mai mica sansa sa fi , nu te apuca sa-ti ceri dreptate pentru ca nu esti in stare sa respecti regulamentul unui concurs sau pentru ca te simti demotivat de niste oameni care trag de tine sa termini un concurs. Au facut asta sa fii in stare sa meriti si tu o medalie. Altii au tras tare si s-au antrenat luni de zile si si-au neglijat  familiile  sa MERITE o medalie iar tu? 

Cum ar fi fost ca toti participanti sa nu respecte nimic ... ca si tine... si apoi sa-si ceara dreptul la medalii si la respect ???

Pentru faptul ca locuiesti in strainatate chiar daca esti un parlit de roman inadaptabil , vii sa cersesti recunostinta? Chiar nu ma intereseaza sa vad apoi in tot felul de medii sociale poze cu plansete si frustrari de persoana care nu-si poate urma instinctul de perpetuare.

De ce trebuie sa primesc lectii de la un inadaptat al societatii ? Da! Ne-a fost mila si te-am primit printre noi si chiar daca nu ai fost in stare sa termini , totusi , ai primit medalie , ai primit diploma, te-am chemat si in mijlocul nostru sa nu te impresoare duhul deznadejdii...Organizatorii se chinuie sa creeze o atmosfera competitiva si tu vii sa schimbi pentru ca tu ...stii! Tu ai vazut cum se face...  Dar , te rog, ramai afara... ACUM!  Poti participa la o gramada de concursuri si acolo unde esti... As fi curios  daca acolo cineva o sa dea o ceapa degerata pe faptul ca nu respecti regulile si postezi poze cu oameni lesinati.

Imi rezerv dreptul sa scriu aceste randuri pentru ca nu te suport ,roman cu accent strain ce esti, semidoct si superficial ce esti! 

Iti dau un sfat. Prietenesc. Fa-ti o familie! Incearca sa cresti un copil si sa-ti asumi responsabilitati de mama sau tata. Apoi incearca sa intelegi ce inseamna sacrificiu, antreneaza-te seara obosit si surmentat dupa servici cate 2 sau 3 ore in fiecare zi si vino sa-mi dai lectii!

Pana atunci ... ramai unde esti !

ROUTE 68 Bike Maraton + Summerfest 2013

Chiar daca am "declaratara" ca nu am timp sa scriu, voi scrie despre evenimentul din weekend-ul trecut. Momentan, fara poze!

Am aflat prin intermediul dragei mele prietene( nu va dau numele!) ca anul acesta se organizeaza Route 68 Bike Maraton ca un plus pentru Summerfest. Actiunea s-a justificat prin atragerea unui numar mai mare de oameni pentru festivalul sus-amintit.

Locul faptei fiind in apropiere de Hunedoara , respectiv in Gurasada park , localitatea Gothatea, judetul Hunedoara, am profitat de ocazie sa ma inscriu. Scopul fiind clar: Participare Maraton 40 km plus vizita la parinti + cazare "mocca" desi asta insemna "Fara Alcool". Daca tot era sa fie Cost Saving Program , sa fie pana la capat.

Vineri, 26.07.2013, am ajuns la Gurasada Park pentru validarea inscrierii. Totul a decurs usor si repede asa ca am intrat si in discutie cu 2(doi)  reprezentanti ai organizatorilor. Pentru detalii legate de traseu, of course!

Superficial cum sunt, am luat de buna descrierea simplista a traseului si am considerat ca va fi un "galop de sanatate"... M-am inselat a cata oara?

Nu am ramas la concertele de vineri seara , parte integranta din Summerfest , si am plecat spre Hunedoara.

Acasa am fost intampinat, ca de obicei, cu o cina "carbo-loading" udata de un vinisor rosu , numai bun pentru un somn odihnitor.

27.07.2013.

Prognoza Meteo anunta caldura excesiva si startul anuntat pentru ora 10.30 AM nu era chiar de bun augur. Mai ales ca s-a si intarziat.

Ca o paranteza: Toate concursurile care permit inscrierile si in dimineata cursei trec prin aceeasi problema. Se intarzie pentru cei ce se hotarasc tarziu sau ad-hoc pentru participare.

Dupa o prezentare succinta a traseelor de Maraton si Adventure s-a dat, cam timid, startul pentru prima editie Route 68 Bike Maraton.

Traseul a fost foarte bine marcat iar punctele cheie ( coborare periculoasa, curba periculoasa la stanga sau la dreapta, atentie animale) au fost insotite de semne de circulatie echivalente.

Am fost surprins de faptul ca traseul este in procent de 90% ciclabil iar senzatia de "roller coaster" este fantastica.

Punctele de revitalizare au fost doar 2 ( poate unul aditional ar fi fost binevenit datorita succesiunii de urcari abrupte si coboarari de viteza in plin soare) dar bine aprovizionate.

Atmosfera in timpul cursei a fost un pic cam apasatoare. Caldura a fost clar un motiv dar voluntarii de pe traseu au fost fie doborati de caldura, fie nemotivati sa incurajeze participantii, fie nu au mai fost la astfel de competitii.

Banuiesc ca din acest motiv si atitudinea participantilor ( cel putin cei in preajma carora m-am aflat) a fost tensionata. Tot timpul au fost depasiri, preluari fara anunt prealabil, tacere ... o concurenta muta si acerba. Pana la ultimul participant, s-a tras pe ultima suta metri pe caldura aceea sufocanta.

Am cam tras de mine si, nestiind traseul, dupa trei sferturi de cursa am fost cam "sifonat". Am fost foarte dezhidratat si, in plus, am "beneficiat" de 3 cazaturi. Una mai memorabila ca alta. Le port semnaturile pe mana dreapta si pe soldul drept. Acestea au fost rasplata necunoasterii traseului.

Am terminat cursa in 3 ore 40 minute iar la finish nu am primit incurajari decat din partea prietenei mele. Atat!

Pentru jumatate de ora am fost tacut si am baut apa si bere fara alcool din plin. Dar aceasta era atmosfera generala! In jurul meu erau grupuri ce se hidratau si , chiar daca eram aproape de finish, se auzeau timid scandari doar pentru ciclistii cunoscuti in diverse cercuri.

Desi nu s-au dat medalii de finisher sau tricouri am primit o diploma si sansa de a participa la o tombola cu premii. Nu am castigat nimic decat experienta unui traseu foarte frumos si a unei seri de muzica super: Punk Rock, Reggae, Rock Alternativ, Muzica Electronica.

In afara tacerii nefiresti la finish si la start precum si lipsa incurajarilor pe traseu as mai nota doar lipsa unui simbol obisnuit pentru astfel de competitii: o medalie sau un tricou personalizat. Nu cred ca e mare cheltuiala si ,sincer, tricourile primite pana acum le port de cate ori am ocazia. Ai intotdeauna sanse sa-ti faci prieteni noi.

In rest, tot ce a tinut ce organizarea evenimentului per total a fost de apreciat: Mini terase pentru mancat si baut, locurile de campare, existenta toaletelor ecologice, a lavoarelor portabile , scena pentru formatiile rock si sonorizarea.

Sper ca la anul , avand in vedere ca maratonul DHS nu s-a organizat in 2013, Route 68 sa aiba parte de farmecul fostului ( poate chiar defunctului ) maraton amintit si sa aiba atmosfera celorlalte manifestari de acest gen.

Felicitari pentru intiativa, pentru traseul selectat si ireprosabil marcat. Si asa ducem lipsa din ce in ce mai mult de astfel de competitii in zona limitrofa Timisului.

Impresii diverse

In 2013 am fost foarte zgarcit cu scrisul. Motive sunt destule : Serviciul, antrenamentele si cursele in sine. Nici o scuza pentru a nu scrie dar ...

Motive de scris ar fi fost destule: Vienna Marathon, EcoMarathon , Hercules, Half Ironman Oradea si altele. Mai mult sau mai putin sportive.

Cursele au fost minunate cu organizari si organizatori pe masura. Timpii scosi nu conteaza. Conteaza bucuria si posibilitatea de a participa, de a vedea oameni dedicati si interesati de miscare si de ce inseamna sport si sportivitate. De a avea sentimentul ca te depasesti de fiecare data, ca poti sa termini si sa vezi bucuria ta prin ochii fotografilor ce te imortalizeaza in propria istorie.

O sa pun doar cateva poze:

Finisher Half Ironman Oradea

EcoMarathon Moieciu 2013

Proba de semimaraton Half Ironman

Inainte de urcarea spre Dobraia, Hercules Maraton 2013

                                                 Multumesc fotografilor pentru bunavointa!

Ce m-a facut sa scriu? Sunt un pic mahnit! Pe mine si pe unele chestiuni de viata prin care trec in unele zile.

Ma chinuie o intrebare : De ce particip eu si altii la unele competitii sportive ? Ce ne urneste in directia alergarii maratoanelor sau participarii la triatloane?

Unele raspunsuri sunt firesti: Sanatate, iesire din cotidian, alungare stres, competitie cu altii si cu tine insuti.

Alte raspunsuri sunt un pic mai ciudate: depasirea unui complex de inferioritate, exhibitionism , iesire din anonimat, lipsa de ocupatie.

In principiu, categoria a doua de raspunsuri, nu ma deranjeaza dar ,uneori ,exhibitionismul si iesirea din anonimat se manifesta printr-o brusca dobandire de cunostinte esentiale ce sunt ulterior propovaduite ca o religie neoprotestanta. Si ca orice religie, orice comentariu sau dorinta de libera exprimare este vehement combatut. Ba chiar blocat.

As accepta si acest lucru daca ar veni din partea unora care traiesc astfel de experiente de o viata iar punctul de vedere este solid sustinut de exemple graitoare: locuri fruntase, cupe si medalii de merit. Din pacate, amatori de rand, se intruchipeaza profeti sau antrenori versati ce au avut revelatii datorita unor prime experiente. Experientele sunt placute dar nu te transforma in profesionist si detinator de adevaruri absolute. Te modeleaza, te schimba si ar trebui sa te transforme in ceva mai bun, mai orientat spre progres personal sau chiar un prim exemplu pentru cei ce isi fac curaj. Eventual sa spui simplu: Am reusit! Hai si tu! Incearca. Asta am facut eu si nu stiu daca e bine sau nu. Intreaba si pe altii!

Dragilor, la fel ca si voi , avem astfel de experiente si mergem inainte. Acceptam sfaturi dar nu ne blocati sau respingeti daca aveti un complex de inferioritate si nu acceptati alte pareri. Indiferent unde sunt expuse. Nu exista adevaruri absolute dupa doar cativa anisori!! Acelea sunt trairi alimentate de adrenalina primei participari...parerea mea!

Unele postari mi-au adus aminte de un banc.

Doi vecini de compartiment in tren. Unul dintre ei repeta obsesiv: Ah, ce sete imi este! Ah, ce sete imi este! Complet satul de aceasta lamentatie continua, vecinul tacut ii aduce un pahar cu apa. Dupa ce paharul este golit de urgenta, respectivul cu pricina spune: Ah, ce sete mi-a fost! Ah, ce sete mi-a fost!

Pe scurt: Vreau sa merg, vreau sa merg acolo! Apoi zile intregi dupa: Mama, ce fain a fost ! Mama, ce fain a fost! Bravo, felicitari dar pe ce loc ai fost? Eh, am terminat. Bravo, felicitari ma bucur ca ai participat si ca ai avut curaj!

Inteleg trairea de moment. Este expusa cu entuziasmul sugrumat de fericirea realizarii visului. Si o sustin. Cu drag! Redundanta acestei trairi prin sectionarea exacerbata a fiecarui moment... iar si iar... imi scapa. Ca intelegere! Poate tine de dorinta acumularii de adulatii. Hai, iubiti-ma! Hai, felicitati-ma! Eu sunt deasupra voastra si ridicati-ma pe un piedestal. Ok! Si? Cui prodest?

Probabil ca sunt eu prea (ne)tolerant la administrari repetate, iertati-ma!

Inainte de a deveni insuportabil si sociopat fata de acesti oameni minunati si de abilitatile lor dezvoltate fulgerator , o sa mai spun un singur lucru( nefiind original, o sa citez):

Ratatul e un om ca noi toţi, cu diferenţa că el n-a consimţit să repecte regula jocului. De aceea îl blamăm şi îl ocolim, îl duşmănim pentru că a dezvăluit secretul nostru, îl considerăm, pe bună dreptate, un mizerabil şi un trădător. – Emil Cioran

P.S. Aceasta expunere reprezinta o impresie strict personala si se refera la personaje fictive. Orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare si fara rea intentie.

O zi buna!

Primul 41km la MPC 2012

Trebuie sa scriu acum. Pana inca mai simt bataturile in talpa, pana nu mi se regleaza respiratia si pana nu uit strangerea calda de mana a lui Lucian.

Mi-am promis ca anul asta o sa merg la primul maraton si m-am tinut de cuvant. Intr-un mod destul de spartan dar m-am tinut de cuvant. E adevarat ca a fost si initiativa lui Florin care m-a determinat sa decid dar nu imi pare rau...din contra.

Am citit cateva blog-uri inainte sa particip la MPC 2012 si , sincer, ma asteptam sa fie asa cum scrie acolo. Tot maratonul este un urias Roller Coaster ce te trece prin urcari si coborari si te lasa fara respiratie. Diferenta este ca tu iti impui ritmul si nu vreo inginerie supercalifragilistica.

Intr-adevar MPC este un eveniment unic si sper din suflet sa nu cada in derizoriu chiar daca unii probabil nu vad cu ochi buni ca in fiecare an tot mai multi participanti vor sa vina. Cred ca filtrul impus inscrierii e suficient. DA! Trebuie sa ai habar de munte , de competitie ca sa poti veni aici.Trebuie sa gusti un pic de munte si de alergare si apoi sa vii aici sa vezi ca inca mai ai mult de invatat.

Eu mi-am luat o palma la maraton si chestia faina e ca mi-am dat-o singur. De ce? Pentru ca am fost prea increzator in alergarile mele pe stadion, in urcarile sporadice( 2 pe anul asta) pe munte si in participarile la Mountain Bike.
Aici e altceva. Daca nu poti sa alergi pe grohotis( adica sa te mentii pe grohotis in picioare) , daca nu stii sa cobori pe o coarda de alpinism si nu urci sustinut pe o diferenta de nivel de 600 m in 2 sau 3 kilometri ca apoi sa poti sari ca o capra neagra printre crengi de copac , jnepenis si bolovani la vale....esti terminat.

Dar ai sansa sa vezi un munte superb, sa cunosti oameni care te ajuta neconditionat si sa fii unul din putinii care ai strans mana unor sportivi de suflet si pasionati de natura.

Mi-a fost greu. Dupa Marele Grohotis am vrut sa renunt. Ma indreptam spre Plaiul Foii pentru abandon dar incurajarile si atmosfera din jur m-a facut sa ma razgandesc si sa ajung cu 10 minute inainte sa expire timpul intermediar. Si nu am fost singurul care am facut lucrul asta.

Cred ca aici este esenta participarii la MPC. Aici te confrunti cu tine. Cu subconstientul si temerile tale legate de performanta ( atata cata vrei sa dai).

Pentru mine totul a durat 10 ore si 10 secunde. Atat am putut sa fac cu pregatirea mea pretioasa. Dar oamenii de acolo m-au facut sa ma simt ca un invingator. Mi-au strans mana ca i-am tinut acolo 10 ore, m-au strans in brate dupa ce am trecut linia de sosire aproape in bezna si mi-au dat si o medalie de fata cu cel putin 500 de oameni.

As vrea sa pot scrie cuvant cu cuvant fiecare moment al celor 10 ore dar nu cred ca mi-ar iesi corect sentimentele.

Cert este ca primii 10,5 km pana la La Table sunt faini, alergabili si asemanatori cu orice inceput de maraton montan.

                                                            Eu si Cristi la km 7

In schimb de la Funduri- Valea Urzicii- Marele Grohotis- Umeri si coborarea Spirlea traseul e tehnic si trebuie sa fii pregatit pentru incercarea asta, mai ales psihic, dar si sa ai pantofi buni cu aderenta. Altfel, vei fi printre pietre ca mine. Papucii au fost buni acum 2 ani dar talpile nu mai sunt de incredere.

De la Plaiul Foii dupa acei 3-4 kilometri de drum forestier incepe ultima provocare : urcarea pe Diana. Scapat de presiunea timpului, am abordat dealul cu mult calm si incetineala. Mai ales ca ultima suta de metri este incredibil de abrupta.

Din cauza pietricelelor adunate in papuci, nu m-am mai bucurat de coborarea spre Zarnesti si mi-am pastrat "suflul" pentru ultimul kilometru de asfalt. Am avut surpriza sa-l gasesc pe Florin care a alergat cu mine spre finish. A insemnat mult pentru mine...

Organizarea a fost foarte buna cu un plus pentru Luci. De unde atata energie pentru om sa poata stapani o armata de 500 de oameni doar cu vorbe calde , intelegere si camaraderie. Acestia sunt oamenii adevarati ai muntilor.

As vrea sa pot spune mai multe dar singurele cuvinte ce-mi vin in minte acum sunt: Multumesc pentru primire in lumea MPC.

Sa ne vedem sanatosi la anul!

P.S. Inca nu am apucat sa gasesc toate pozele dar multumesc anticipat tuturor celor ce m-au incadrat si pe mine in unele din ele!

(Semi) Maraton Timisoara 2012

Biruit-au gandul sa ma apuc iar de scris pe blog.

E adevarat ca s-au mai intamplat ceva lucruri de la ultima postare despre MB DHS Corvin dar am fost prea ocupat si lenes sa mai scriu.

Surmont Azuga a fost nou pentru mine anul asta si am iesit un pic cam sifonat din el. O sa scriu in curand.

Cum sirul (semi) maratoanelor alergate s-au rezumat doar la cateva de banda, Crosul de la Eco - Moeciu si Hercules ,asteptam (semi)Maratonul Timisorii 2012.

In sfarsit a trebuit sa ma dau jos de pe banda si sa optez pentru alergare la stadion. Cel de la Politehnica.

A fost intr-adevar o revelatie. Alergarea pe banda m-a invatat cu ritmul, stadionul cu efortul real, dozarea si calculul alergarii. M-a ajutat enorm.

In saptamana premergatoare alergarii am fost in Germania. Am avut ocazia sa alerg prin Hanovra( ma rog la periferie ) si nu am avut nici o secunda sentimentul de alergator stingher. Am vazut oameni in varsta alergand dimineata la 7. Ne-am salutat desi nu ne stiam. O serie de biciclisti in costume la dunga ,in drum spre servici ,zambeau incurajator. Ras pe cap si cu barbita grizonata aduceam a teuton ce alearga sa-si mentina forma.

16.09.2012

Dupa exercitiile Yoga de incalzire pre-run, m-am suit in masina si am plecat spre P-ta Huniade.

Din pacate, la fel ca si anul trecut, lume putina. Au fost in jur de 40 de participanti la semimaraton.

Un pic infrigurat priveam la ceata de inceput de toamna. Si anul trecut a fost rece dar acum totul e ok. Sunt 12 grade iar maxima va ajunge la 25 grade Celsius.

La ora 09.01 AM , noul "primare" da startul alergarii. Suntem toti concurentii amestecati: 10 km , semimaraton si stafeta firmelor.

Am inceput timid, economic. Oficial nu am mai alergat de la Hercules iar antrenamentele au fost pe maxim 16 km iar distantele mai lungi le-am facut cu bicicleta.

Sunt 4 ture de alergat: Liceul Miu- Podul Michelangelo- B-dul V. Parvan inspre Hotel NH- Str. Pestalozzi - Fabrica de Bere si retur.

Am lasat cu buna stiinta sa se treaca de mine. Vroiam sa intru in ritm , sa respir normal fara sa ma gandesc.

Primii 5 kilometri au fost de incalzire. Am alergat in medie cu 6 minute / kilometru. E bine. Dac-o tin tot asa o sa termin mai bine ca anul trecut.

Mi-am pus muzica. Pentru cei de varsta mea ( poate nu numai) voi spune ca am redescoperit Kraftwerk. "Taticii" muzicii electronice. Ritmul lor un pic monoton dar perfect, mai ales albumul Tour de France dedicat ciclistilor si pasiunii pentru bicicleta a sefului trupei, ma tine in priza si ma ajuta sa ma concentrez pentru cursa.

M-am simtit tare bine la cursa asta. Am alergat pentru ca vroiam sa alerg. Chiar simteam nevoia sa alerg mai repede. Am scos si 5 minute 20 secunde pe kilometru.

Incet , dar sigur, am inceput sa ma apropii de cativa concurenti din fata mea. Am trecut de ei. Pe vreo 2 ii stiam de anul trecut. Mi-au dat "praf" in nas de la prima tura si nu i-am mai prins. Acum am trecut de ei.

Nu va asteptati la niste concurenti tineri si vigurosi. Sunt tot de varsta apropiata.

(La finish-ul primei ture)

E adevarat ca incepand cu kilometru 6 pana spre 15 m-am simtit incalzit, linistit si constant. Ca o locomotiva cu aburi care trage incet dar sigur o garnitura de 97 de kilograme.

Finish-ul a fost in piata Victoriei ( sau Operei pt localnici). Softul de monitorizare a alergarii ma anunta: 1 ora si 54 minute. Am fost emotionat. Un alt record personal. Anul trecut am avut 2 ore si 21 minute.

Competitia timisana nu e un real "event" ( ca sa folosesc englezismele la moda) sau un "happening" (sic!) dar cred ca te poti folosi de eveniment pentru a ramane in forma, pentru a bifa o noua incercare cu tine.

Am 42 de ani si m-am apucat sa alerg de un an de zile. Nu am crezut ca omul este capabil sa se depaseasca pe sine in atat de scurt timp.

Va spun un lucru: Daca nu v-ati apucat de alergat, incercati o data. Cu public si uitandu-te la cei din jur. Vei vedea ca nu esti singur si ca esti apreciat. Indiferent de varsta.

Cam asta a fost!

P.S. Multumiri celor de la C.S. Tibiscus pentru poze. Sper sa nu se supere ca am postat pozele facute de ei dar chiar nu a avut cine sa ma "traga in chip".

P.P.S. Trebuie sa alerg un maraton intreg. Simt nevoia sa incerc si, probabil, o sa merg la Maraton Piatra Craiului anul asta.

Maraton Tarcu _ Maraton DHS 2012

Ar fi trebuit sa scriu pe rand despre fiecare dar , fiind atat de apropiate ca timp si ca legatura sufleteasca o sa scriu depsre amandoua.

Maraton Tarcu 2012

Dupa un 2011 plin de discutii , rezultate bune dar si cateva accidente printre colegii participanti am decis sa participam din nou la Tarcu.

Am fost un pic nesigur de continuitate. Pana cu cateva zile inainte de start au fost doar cativa inscrisi. in final, au fost in jur de 250 participanti.

Am avut discutiile interne cu colegii ce au fost si anul trecut dar pana la urma am ramas 6: Adriana, Madalina si prietenul, Cosmin , Bogdan si eu. Ca si in poanta cu cei 4 muschetari care erau 3 , Lucaci si Matei, la concurs am participat oficial doar 4.

In primul rand, am fost placut impresionat de schimabrea locului de start si a conditiilor de inscriere. Alin a incercat sa faca ceva nou si mai bun ca-n 2011.

Traseul Discovery a fost acelasi. Schimbat doar la intoarcere , cu un minus la marcaj , dar interesant ca si abordare: padure, poteca, crengi coborare si urcare. Punctele de revitalizare la fel de ok , vremea excelenta , per total un prilej de concurs foarte bun.

Am reusit sa-mi imbunatatesc timpul cu 11 minute fata de anul trecut dar am terminat pe 23 la masculin general. Bogdan, ca de obicei, a tras tare , nu s-a ratacit ca mine si a ajuns pe 11. Cosmin pe 20. Adriana a fost singura care a ajuns pe 7 la feminin general. Bravo!!!

Cateva poze:

Bogdan in dreapta cu tricoul portocaliu

Al treilea din stanga, eu

Adriana, a doua din stanga

Dupa cursa am vazut o gramada de pareri pro si contra organizarii, unele mesaje chiar foarte dure dar l-am apreciat pe Alin pentru calmul si modul metodic in care a explicat si raspuns la toate aprecierile sau criticile.

Tarcu e un loc de vazut , e aproape de Timisoara si trebuie sa-l sprijin. Doar  inca 2 cuvinte din partea mea: Multumesc , Alin!

Maraton DHS Corvin 2012


Daca Tarcu a fost elementul de suflet al acestei postari si ,recunosc, am participat de placere, fara prea multe pretentii de competitie( de fapt, pe cine tot mint, eu particip doar din placere si pentru competitia cu mine), DHS se organizeaza in locul unde m-am nascut. In locul de care ma simt legat pe veci. Aici e acasa. Si acasa mergi pentru a recapata forte, pentru a revedea oameni si ocuri dragi, parinti...asa batrani cum au ajuns.

Cred ca nu am ce sa reprosez celor de la DHS. Organizare foarte buna. Se vede puterea financiara din spate si dorinta de a face din DHS Corvin un concurs de elite, un concurs la care sa tragi tare, un concurs unde nu ai decat de castigat. Ma pot risca sa-i zic un adevarat eveniment!

Prognoza meteo si timpul scurt dintre curse ( pe 8 Iulie merg si la Azuga) m-au facut sa aleg cursa de 30 km si nu Race-ul de 60km de anul trecut. Bogdan a insistat sa mearga tot la Race.Caldura insa si-a spus cuvantul...si l-a invins! Tot respectul. Bogdan! Sigur Azuga va scoate din nou cei mai bun din tine.

Traseul de "Hobby" nu e chiar atat de usor de abordat. Sunt cateva urcari pe care si ciclisti experimentati au facut pushbike. In plus, in afara de portiunea de 800 metri de tunel , concurezi pe deal, in camp deschis cu prea putine locuri racoroase. Si asta dezhidrateaza mult...

Interesant este ca atunci cand crezi ca totul se apropie de finish mai ai de indurat zdruncinaturi pe foat cale ferata de mocanita si sa cobori pe langa dealul Sanpetru intr-o vale cu pietris. Dar, o data ajuns pe sosea, stii ca esti aproape de final.

Finalul e apoteotic. Fie ca esti pentru prima data acolo , fie ca e deja a doua oara. Te intorci spre castel obosit ca dupa o lupta cu dealurile balaure, "pestera intunecata" a fostei mocanite si ...cu tine insuti. Esti un Harap Alb modern calare pe un cal cu 2 coarne, lant si sa mult mai putin odihnitoare. Dar ai ajuns! Iar intrarea in curtea castelului iti este intampinata cu ovatii de bucurie. Ai reusit!

Pentru mine au fost 2 ore si 17 minute. Locul 25 la categoria de varsta si 123 la general ( din 290 de participanti). Adriana a fost locul 16 la categoria ei.

Pentru cine nu a fost la Hunedoara ii rog sa mearga. Macar intr-un an! Daca nu le-a placut ...sunt si alte locuri dar acesta e special si foarte bine organizat.

Acum ma gandesc la Azuga. E prima oara cand merg....

Numai bine!

P.S. Pozele le astept din bunavointa celor ce ne-au "tras in chip" pe traseu. Noroc cu ei!!! Altfel, doar amintirile si diplomele....

Hercules 2012

Timpul fuge repede si , iata, sunt iar la Hercules Maraton.

Dupa dusul rece de la Moeciu, am luat masuri (si greutati) si m-am pregatit ceva mai bine pentru semimaraton. A meritat.

Am scris destul pe forumul organizatorilor si imi asum responsabilitatea celor scrise...dar aici nu voi reveni la critici. E pacat. Starea de spirit a fost la fel ca anul trecut ,chiar daca vremea a fost capricioasa iar marea de noroi a provocat un efort in plus, mai ales ca voluntarii au fost sarea si piperul traseului: O mana de baieti si fete, barbati si femei ce au innoptat in corturi la Inelet, Prisacina , ne-au intampinat pe toti cu urale, cu apa, energizante si fructe.

Am ajuns vineri seara pe o ploaie mocaneasca ce , sincer, m-a pus pe ganduri. Sa concurez sau sa stau in camera, eventual, sa cer si eu sa fiu voluntar.

Mi-am confirmat inscrierea si am innoptat la motel. Din nou, o sa trec in tacere peste conditii si voi ajunge direct la dimineata de sambata.

Am alergat usor kilometrul spre start si am inceput incalzirea.

M-am simtit in forma. Micul dejun pregatit de ingerul meu pazitor, mica mea echipa tehnica, m-a facut sa ma gandesc cu optimism la concurs. Ii multumesc din nou pentru tot sprijinul dat. Sufletul meu ii apartine.

Alergarea de 5,7 km pe asfalt a fost o incalzire de vis. Alergatorii pe munte o urasc, probabil, dar pe mine m-a incalzit si mi-a dat incredere ca voi avea un rezultat mai bun ca anul trecut.

Dupa sosea ...ei, bine...lucrurile s-au schimbat mult. Stiu. Sunt nou in alergari si altii sunt obisnuiti cu o astfel de vreme dar, vazand atat noroi, am inclinat sa cred ca va trebui sa termin cursa. Cand se va putea.

Tot drumul a fost o combinatie de noroi, frunze, suvoaie de apa, poteci batatorite (uff, dar binevenite au mai fost) , stanci si iar noroi. Am fost murdar pana la genunchi.

In orice caz, a fost minunat. Am alergat , m-am deplasat pe urcusuri bazandu-ma pe betele de catarat si am reusit sa termin.

                                                        Cu cativa metri inainte de finish




Am iesit pe locul 86 din 105 ( la masculin) in 3ore 27 minute si 58 secunde. Cu 12 minute mai bine ca anul trecut.

Medalia de finisher am primit-o cu aceeasi bucurie. E a doua pentru Hercules.

Sunt fericit pentru ca si organismul s-a comportat ceas. Nici o durere, nici un genunchi sensibil sau vreo incheietura sucita sau neincalzita.

Urmeaza un sir lung de maratoane Mountain Bike si acelasi gand ca-mi voi face curaj sa termin un maraton intreg. Sigur anul asta se va intampla. Chiar daca primul va fi pe sosea. Trebuie sa castig incredere.

Ce va urma? Poate Maratonul MB Tarcu...daca se va tine. Daca nu, DHS la Hunedoara.