a trecut ceva timp de la ultima postare...
Intre timp, Pamantul s-a indepartat vertiginos de Soare ,incalzit prea mult si insetat a preferat sa fie inconjurat de un aer rece...De fapt, vine iarna...
Asta a adus si ultima cursa oficiala la care am participat. N-am tinut mortis sa fie un ciclu dar se pare ca asa a iesit anul acesta: Am inceput cu un semi-maraton si am terminat tot cu unul.
Initial am crezut ca se va pastra si maratonul dar, din lipsa de participare, s-a anulat...pacat!
Am asteptat acest eveniment cu emotie, era prima cursa la care m-am pregatit. Am alergat , am fost la maratoanele de mountain bike si acum se apropia evenimentul. Am fost un pic dezamagit ca nu mai este maratonul dar...asta e! Si cei mult mai profesionisti ca mine au acceptat semi-maratonul.
Duminica 09.10.2011 dimineata devreme...
Se scrie peste tot ca participantii nu prea se odihnesc inainte de o cursa importanta...Mda...cine sunt eu sa nu respect asta?
M-am uitat la ceas si am hotarat ca trebuie sa ma ridic din pat... Mic dejun, dus, pregatire echipament si scos bicicleta afara...
Pedalez incet spre Primarie si incerc sa mentin un ritm constant sa ma incalzesc...sunt 5 grade afara...
Ma intalnesc cu cativa din colegii care s-au inscris. Unul la maratonul de biciclete, unul la cros de 10 km si colegul care s-a inscris cu mine la 21km.
O mica problema la confirmarea inscrierilor dar, pana la urma, sunt cu numerele prinse , ne incalzim usor pe un vanticel rece si cam taios ...nu va fi prea usor.
Au plecat maratonistii pe biciclete si ne pregatim sa pornim. Noi si cei pentru 10 kilometri. START!!
Mi-am propus (initial) sa alerg dupa programul de pregatire ( 8,16 min/ km) dar asta era pentru maraton si nu pentru semi. In plus, toata lumea a pornit mai rapid ( hmm..cred ca frigul a fost de vina) asa ca mi-am adaptat viteza...dar nu a fost suficient pentru , ca sa folosesc un termen uzitat, economia cursei.
M-am simtit usor intepenit la pornire si parca nu era 100% in largul meu. Aveam si ceva mai multe haine decat la antrenament: o jacheta de vant, pantaloni lungi, Camelbak si centura cu bidon.
Nu m-a interesat deloc ca am fost depasit ...de fapt erau multi participanti pentru 10 km si ,probabil, au abordat altfel cursa...drept urmare am incercat sa-mi pastrez un ritm , sa respir ok si sa calc ok.
Dupa 3 kilometri l-am intalnit pe colegul de la 21km...a cedat...Pacat! Dar frigul a fost mai puternic decat echipamentul lui sumar...
Amanuntele nu sunt prea importante de aici incolo. Circuitul prin oras a fost in mod corect dirijat. Punctele de revitalizare amplasate corect dar , parerea mea, cam slabut aprovizionate ( apa si banane...daca am scapat ceva , sorry).
Prima tura a fost ok. Am alergat in ritmul meu si intermediar am avut o ora si 6 minute. M-am bucurat la gandul ca o sa reusesc sa-mi depasesc recodul personal( 2 ore si 40 minute).
La intrare in tura a 2-a genunchiul stang mi-a facut un pic figuri pana la kilometru 13 apoi l-am ignorat si s-a linistit.
Cand mai aveam 4 kilometri pana la finish am fost depasit de o concurenta. N-am realizat ce inseamna pana sa ajung la ultimii 2 kilometri. In spatele meu era Ambulanta...eram ultimul!
N-am pretentia de profesionist si foarte departe gandul ca voi face performanta reala in alergare dar cred ca a fost doar orgoliul pregatirilor ce m-a facut sa nu accept sa fiu "lanterna rosie". Da...am fost apostrofat acasa ca nu trebuia sa fortez , ca performanta in sine conteaza...dar asa am vrut eu atunci.
Cert este ca am accelerat. Ceva a fost acolo , in interior, care a gasit cateva calorii disponibile sa le arda si sa-mi impinga picioarele inainte.
Asa ca am trecut incet dar sigur pe langa "colega de suferinta". A incercat sa accelereze dar nu a mai reusit. Apoi am ajuns un alt alergator... Ma apropiam de finish iar , la vederea insemnului specific, am fortat ultima oara. Splina mi-a adus aminte ca i-a ajuns si ei.
Am primit medalia de Finisher si sunt fericit: 2 ore si 21 de minute. Cu 19 minute mai repede decat recordul din antrenamente. Viteza medie 6 minute si 45 secunde pe kilometru.
Doar frigul mi-a adus aminte ca m-am oprit... Am fost ud leoarca si tremuram.
Am luat bicicleta si direct spre casa...
Acum doar medalia de acasa si febra din picioare imi mai aduce aminte de duminica... Ce simplu suna totul acum!
De fapt , totul e doar secunda: alergarea, viata...depinde la ce te raportezi.
Numai bine!
