Maraton Timisoara 09 Octombrie 2011= Un sfarsit e un inceput...

Salut,

a trecut ceva timp de la ultima postare...

Intre timp, Pamantul s-a indepartat vertiginos de Soare ,incalzit prea mult si insetat a preferat sa fie inconjurat de un aer rece...De fapt, vine iarna...

Asta a adus si ultima cursa oficiala la care am participat. N-am tinut mortis sa fie un ciclu dar se pare ca asa a iesit anul acesta: Am inceput cu un semi-maraton si am terminat tot cu unul.

Initial am crezut ca se va pastra si maratonul dar, din lipsa de participare, s-a anulat...pacat!

Am asteptat acest eveniment cu emotie, era prima cursa la care m-am pregatit. Am alergat , am fost la maratoanele de mountain bike si acum se apropia evenimentul. Am fost un pic dezamagit ca nu mai este maratonul dar...asta e! Si cei mult mai profesionisti ca mine au acceptat semi-maratonul.

Duminica 09.10.2011 dimineata devreme...

Se scrie peste tot ca participantii nu prea se odihnesc inainte de o cursa importanta...Mda...cine sunt eu sa nu respect asta?

M-am uitat la ceas si am hotarat ca trebuie sa ma ridic din pat... Mic dejun, dus, pregatire echipament si scos bicicleta afara...

Pedalez incet spre Primarie si incerc sa mentin un ritm constant sa ma incalzesc...sunt 5 grade afara...

Ma intalnesc cu cativa din colegii care s-au inscris. Unul la maratonul de biciclete, unul la cros de 10 km si colegul care s-a inscris cu mine la 21km.

O mica problema la confirmarea inscrierilor dar, pana la urma, sunt cu numerele prinse , ne incalzim usor pe un vanticel rece si cam taios ...nu va fi prea usor.

Au plecat maratonistii pe biciclete si ne pregatim sa pornim. Noi si cei pentru 10 kilometri. START!!

Mi-am propus (initial) sa alerg dupa programul de pregatire ( 8,16 min/ km) dar asta era pentru maraton si nu pentru semi. In plus, toata lumea a pornit mai rapid ( hmm..cred ca frigul a fost de vina) asa ca mi-am adaptat viteza...dar nu a fost suficient pentru , ca sa folosesc un termen uzitat, economia cursei.

M-am simtit usor intepenit la pornire si parca nu era 100% in largul meu. Aveam si ceva mai multe haine decat la antrenament: o jacheta de vant, pantaloni lungi, Camelbak si centura cu bidon.

Nu m-a interesat deloc ca am fost depasit ...de fapt erau multi participanti pentru 10 km si ,probabil, au abordat altfel cursa...drept urmare am incercat sa-mi pastrez un ritm , sa respir ok si sa calc ok.

Dupa 3 kilometri l-am intalnit pe colegul de la 21km...a cedat...Pacat! Dar frigul a fost mai puternic decat echipamentul lui sumar...

Amanuntele nu sunt prea importante de aici incolo. Circuitul prin oras a fost in mod corect dirijat. Punctele de revitalizare amplasate corect dar , parerea mea, cam slabut aprovizionate ( apa si banane...daca am scapat ceva , sorry).

Prima tura a fost ok. Am alergat in ritmul meu si intermediar am avut o ora si 6 minute. M-am bucurat la gandul ca o sa reusesc sa-mi depasesc recodul personal( 2 ore si 40 minute).

La intrare in tura a 2-a genunchiul stang mi-a facut un pic figuri pana la kilometru 13 apoi l-am ignorat si s-a linistit.

Cand mai aveam 4 kilometri pana la finish am fost depasit de o concurenta. N-am realizat ce inseamna pana sa ajung la ultimii 2 kilometri. In spatele meu era Ambulanta...eram ultimul!

N-am pretentia de profesionist si foarte departe gandul ca voi face performanta reala in alergare dar cred ca a fost doar orgoliul pregatirilor ce m-a facut sa nu accept sa fiu "lanterna rosie". Da...am fost apostrofat acasa ca nu trebuia sa fortez , ca performanta in sine conteaza...dar asa am vrut eu atunci.

Cert este ca am accelerat. Ceva a fost acolo , in interior, care a gasit cateva calorii disponibile sa le arda si sa-mi impinga picioarele inainte.

Asa ca am trecut incet dar sigur pe langa "colega de suferinta". A incercat sa accelereze dar nu a mai reusit. Apoi am ajuns un alt alergator... Ma apropiam de finish iar , la vederea insemnului specific, am fortat ultima oara. Splina mi-a adus aminte ca i-a ajuns si ei.

53 din 55. Aceasta a fost pozitia in clasament. Imaginea spune mai mult decat o mie de cuvinte si chiar multumesc celor de la Alergotura pentru ea.

Am primit medalia de Finisher si sunt fericit: 2 ore si 21 de minute. Cu 19 minute mai repede decat recordul din antrenamente. Viteza medie 6 minute si 45 secunde pe kilometru.

Doar frigul mi-a adus aminte ca m-am oprit... Am fost ud leoarca si tremuram.

Am luat bicicleta si direct spre casa...

Acum doar medalia de acasa si febra din picioare imi mai aduce aminte de duminica... Ce simplu suna totul acum!

De fapt , totul e doar secunda: alergarea, viata...depinde la ce te raportezi.

Numai bine!

Alearga dar... nu-ti pierde umanitatea!

Navigam printre blog-uri deunazi. Blog-uri despre alergare sau sport. Am ramas placut incantat de unele postari: calme, pline de frumusete, incarcate de reverie sau pur si simplu explicative cu dorinta de invatare sau apetisante. Altele, sincer, scrise de oameni care abuzeaza de acest liber acces de opinie.

Poate sunt eu prea moshuc si nu prea "trendy" ori "cool" dar nu am inteles niciodata ce legatura are sportul cu opiniile rasiste, cu grobianismul si cu exprimarile suburbane.

De ce sunt oameni care , chipurile, se bucura de posibilitatea de a merge pe munte ( alergand sau cu bicicleta) iar la intoarcere complexele si frustrarile explodeaza in cuvinte greu de reprodus si in concepte ce le credeam apuse?

Un raspuns ar fi: Pentru ca pot...si pentru ca li se permite. Mai rau chiar , au si acoliti!

Impreuna , ca un grup de hiene, razand isteric si bucurandu-se de atletismul schilodit de lipsa inteligentei, plini de alcool, chimicale stau si dau tarcoale unor , asa-numite, grupuri tinta.  Ma opresc ca imi vine rau ...

Ma uitam zilele trecute la televizor si am ramas profund impresionat de povestea unui batran care s-a nascut orb, surd si mut...si care este profesor si sculptor... a invatat sa citeasca si sa vorbeasca si sa fie in contact cu oamenii. Un om care nu a injurat niciodata, nu a jignit pe nimeni si care acum invata un alt copil sa se descurce in lumea asta fara sa auda , sa vada sau sa vorbeasca....

Domnilor care postati pe internet aberatii despre oameni supraponderali, despre oameni casatoriti, oameni in varsta , si alte categorii si considerati ca acesti oameni va deranjeaza, merita impuscati, gazati sau transformati in sapun doresc sa va spun un singur lucru:

Bucurati-va ca sunteti sanatosi, descoperiti OMUL din fiecare persoana(daca vreti si puteti) si amintiti-va ca inteligenta se manifesta tocmai prin acceptarea varietatii.

Faceti sport, bucurati-va de reusite dar , daca nu sunteti in stare sa suportati pe nimeni in jur si continuati sa ganditi ca si gandacii de bucatarie, faceti-ne un bine si mergeti la un control medical.

Iar voi ,care acceptati astfel de lucruri si ii incurajati sa continue ...razand infundat si scrieti LOL sau :-)), va veni o vreme cand veti fi si voi tinta lor! De ce ? O sa aflati atunci...

Unde sunt vremurile cand dadeai ultimii bani pe o carte? Carte cumparata "pe sub mana" de la librarie pentru ca doamna te simpatiza si aveati lucruri comune de discutat : Eliade, Cioran...

Unde sunt vremurile cand stateam pana seara cu chitari "reci" si cantam "Fata verde", "Michelle" sau "Let it be", cand un disc vinil sau o caseta audio cu "muzica buna" te faceau sa uiti ca nu ai nimic in frigider sau ca va trebui sa accepti un pui "ogarsit" ( celebrii "Fratii Petreus" )?

Erau atat de putine optiuni atunci dar eram fericiti! Eram dornici sa invatam ceva pentru ca era SINGURA scapare de indobitocire!

Acum...cartile "putrezesc" pe rafturi sau se vand cu diferite ziare. Iar unii se intorc la blocarea creierului : citesc despre nazism cu placere si regret, discuta despre performanta sportiva dar, probabil, sunt ingraditi de propria incapacitate de dezvoltare in slujbe bine platite dar unde stau si tasteaza la infinit aceleasi linii dintr-un software.

Somnul ratiunii naste monstrii!

BMM 2011 restituire

Filmuletul promis http://www.youtube.com/watch?v=G0ddtmFrFSY

Sange, pene de cauciuc si 5 ore 41(Geiger Maraton 2011)

Caldura e sufocanta zilele astea...Mai ales pentru cei care stau aici in Vest...pe campiile Banatului.
Doar durerea surda a indexului de la mana stanga imi mai aduce aminte de racoarea padurii ...aproape de Vf. Magura.

 Sunt convins ca toti participantii, evident sunt si exceptii, au apreciat editia 2011 a Maratonului Geiger.
Organizare buna, traseu marcat "boboc", multi participanti, trasee ( cel putin tura scurta) foarte provocatoare dar nu imposibile...Iar cine a ajuns sus pe Magura a avut parte de o imagine superba a Sibiului si imprejurimile.

 Titlul suna melodramatic dar sintetizeaza 3 premiere pentru mine: Am avut prima pana de cauciuc iar cand am inceput sa schimb roata mi-am taiat degetul aratator ( mda...rookie) dar, cu toate acestea, am reusit sa termin un traseu de 50 km ( dupa DHS si BMM) in mai putin de 6 ore.

Pentru mine inseamna mult. Zilele de alergari din timpul saptamanii, turele de bicicleta Timisoara, Bazos, Recas, Ianova si retur...

Chiar daca traseul a inceput in stil F1 cu safety car-ul in fata, a fost inca o dovada ca organizatorii s-au gandit la participanti. Si a fost si un prilej bun de incalzire pentru toti: asfalt si apoi urcare lina.

Ce a urmat prin padure spre Magura este greu de povestit. Trebuie sa "macini" pedalele si sa-ti potrivesti respiratia incercand sa treci peste radacini, pietre sau sa mai depasesti pe o carare ingusta un participant mai lent.

Dar sus pe Magura totul te recompensa in ziua de 21 August. Nici un nor, vizibilitate foarte buna ...plamani incarcati cu aer curat.

As fi vrut sa am curajul celor multi de a cobori in viteza prin viroagele inguste pline cu pietre si nisip dar, de fiecare data, se-ntampla ceva in fata mea care sa-mi taie avantul...Un participant , lovind cu roata din fata o groapa, s-a prabusit iar apoi a si luat bicicleta (la propriu) in spate.

Drumul de intoarcere prin padure , namolul , intercalarile de drum cu poteci de padure...au fost doar semnul apropierii de finish.

5 ore si 41 minute...pentru cei 314 participanti din fata mea nu inseamna nimic dar pentru 315 inseamna doborarea unui record personal...Atat! Sa fie mai bine data viitoare!

BMM 2011

Am avut emotii...

Mai mari decat la Hercules. Parca, intr-un fel , am anticipat ce urma sa se intample...Dar, hai sa vedem:

Dupa frumosul Maraton DHS am hotarat sa particip la un maraton cu traditie in zona Banatului: BMM.
A fost o alegere buna...Zona superba, muzica folk, mountain bike veritabil... O singura problema: eu.
Cu o seara inainte sa plecam( eu, Bogdan si noul recrut George), adica vineri seara, ne-am chefuit pana la 3 AM. Asa ca sambata , eu cel putin, am fost mahmur...si mi-am revenit destul de greu.

Sambata seara, dupa ce am confirmat, am asteptat concertul de muzica folk si am participat cu interes. Sincer, cel mai mult mi-a placut Mircea Vintila. Showman, muzica veche ce-am fredonat-o cu amintiri in gand.
A urmat dormitul in cort. Chestie ce n-am mai servit-o din 2008...cand am tras un frig teapan la Taut. Dar mi-a fost lectie: cort bun, sac de dormit Husky ( nu stiu cat e de bun dar...pt mine afost ok), haine de training mai groase. Tzeapa!!! A fost cald si am transpirat si in molecule...

Duminica dimineata! Spalat la rau...2 batoane energizante, apa, un fruct si gata...la start!
M-am inscris la 50 km...si, cum ar zice Alex de la Hoinarii, sunt printre" loazele de pe locurile 50 si de mii"...asta e ...genunchii nu mai sunt ca acum 20 de ani. Sunt ca acum...la patruzeci si...

Am crezut ca traseul va fi dificil doar pe primii 20 de kilometri de urcare...dar n-a fost asa...parca urcarile nu se mai terminau. Si pe urma camp, pe urma o padure prin care m-am ratacit un pic...Apoi noroi, coborari tehnice si ...cireasa de pe tort!..Ultimii 8 kilometri in care am ramas fara aer...La propriu...

Si asa pana la final... Papricasul a facut minuni impreuna cu o "nefiltrata" la halba dar am intrat la idei.

Oricum, felicitari pentru Bogdan! Dupa o cazatura urata pe asfalt , a dat tot pe traseu...la un moment dat am crezut ca va renunta dar...a strans din dinti si a terminat. Bravo!

P.S. Ca si la Hunedoara , voi pune un filmulet cu portiune de traseu...asa ca sa va faceti pofta pentru 2012.

Era sa uit... Iata-l si pe noul recrut, George:

                                                            George la "recuperare"

MTB DHS Corvin coborare

 Salutare,

poate ca asteptarea a durat ceva dar...iata link-ul

http://www.youtube.com/watch?v=BjbjOJzuPtU

533 pe 33 sau MTB Corvin Experience

533 pe 33 nu face parte din matematica sau vreo formula speciala...e doar numarul de concurs ( 533) si locul pe care am terminat (33).

 Asa a inceput ieri totul...o bicicleta, eu si emotie multa.

 Imagini contrast: Castelul Corvinestilor, simbolul .cursei si al Hunedoarei...bauturi racoritoare la care Iancu de Hunedoara nu a ajuns niciodata si...banda DHS, un leitmotiv al zilei de 16.07.2011

 singura colega ce a confirmat inscrierea si a participat. Si a terminat bine: locul 10 la categoria ei pentru traseul Hobby. Felicitari!

 Eu impreuna cu celalalt coleg...cei 2 muschetari ai traseului Race. Inca veseli si ...totusi emotionati de prima participare la un traseu de aproape 60 de kilometri.

Totul a inceput prin "cenusa" fostului Combinat Siderurgic...intr-un praf care amintea de cursele din filmele apocaliptice post atomice ( Mad Max).

Traseul RACE a fost o limita depasita pentru multi: distanta , alternari intre urcari pe macadam in pante mari dar si coborari pe poteci cu frunze, pietre si...piesa de rezistenta( eu unul am fost cucerit) ,trecerea prin tunelul fostei mocanite pe o distanta de 700 metri.

De ce piesa de rezistenta? Am avut impresia ca ,dupa momente epuizante de urcare si atentie incordata la coborare pe pietre si frunze, tunelul m-a adus in atmosfera unui film de aventuri. Intuneric, apa care picura din pereti, o lumina alba departe si zgomotul respiratiei in aerul rece.

In plus, a fost un "regal" de cazaturi ...nu toate cu final fericit dar nici lucruri foarte grave.

Si iata-ne la sfarsit:

 O bere rece m-a facut sa uit de cele 3 cazaturi la coborare prin frunze ( 2 in 200 de metri si una cu 5 km inainte de finish).

E greu sa explic cum a fost. De cate ori m-am blestemat ca am pornit pe traseul de 60 km...dar nu ma puteam intoarce.

Singurul lucur negativ pe care-l voi spune este: Prea putine puncte de revitalizare(doar 3 pentru un traseu de 60 km)

In rest , organizare de mare event. Cei de la DHS se vede ca au vrut sa investeasca bine intr-un eveniment ciclist unde s-a muncit cu "controlori de trafic" dar si cu relaxare pe masura: Un concert cu Suie Paparude electrizant.

O sa postez pentru delectarea celor interesati si un film cu ultimele 40 de minute ale cursei mele.
                                                             Stay tuned....

Pregatire Maraton Corvin

Salutare,

weekend-ul trecut a fost o intoarcere in timp. Sau daca vreti , as cita un titlu celebru: Back to the future.

Am fost in tura de (semi) recunoastere pentru Maraton Corvin. Dar a fost si intoarcerea acasa, amintiri, parinti, locuri...

Dupa un inceput cu 3 rataciri chiar la iesire din Racastie ( no ofense dar sper ca DHS Team sa semnalizeze iesirea cu pricina) urcusul de duce intr-un punct de belvedere : Hunedoara, castelul Corvinestilor si cu putin noroc Muntii Retezat.

Mi-a placut intrarea in zona semnalizata pe langa nuc ( vezi poza de mai jos)

 Totul trece apoi intr-o alternanta de vale-deal-padure...dar va las sa "gustati" imaginile

 Deja se vede biserica din Ciulpaz... caldura era sufocanta si eram cu bidonul de apa pe sfarsite.
Deja 2 1/2 litri de apa s-au dus ca picatura de apa in desert.

 Am ajuns la un "punct de racorire" ...apa de fantana...heeei! Ce dor mi-a fost!

 Pe aici am coborat de la Ciulpaz si facusem doar 15 km din tura medie de 55 km

Restul de kilometri vor fi surpriza...

Ne vedem dupa 16 iulie! Bafta tuturor participantilor!(si mie)

Maraton Tarcu

A sosit si clipa primei participari la un maraton ciclist.

Din fericire colegii mei de servici ( e adevarat doar cativa dintre ei) au raspuns prompt dorintei de participare.

Asa ca ieri, 26 Iunie, dimineata la ora 5, am pornit in 2 microbuze: unul de biciclete, altul de ciclisti. La 8.30 AM ne confirmam inscrierile si ne pregateam sufleteste de cursa:

A fost prima editie pe Tarcu si, spre placuta mea surprindere, traseul Discovery (care se anunta cel mai simplu) a fost mai solicitant decat credeam. Adevarul este ca aveam ceva informatii ca traseul e destul de anevoios dar...daca organizatorii zic ca nu e...am zis si noi ca nu.

Iata cativa din temerarii colegi...

Peisaj superb pe langa drum...pentru cine nu era preocupat cu respiratul si pedalatul.

Drum in panta tipic pana la Saua Jigoriei...o adevarata provocare pentru noi.

Ce veseli si increzatori eram...

Leopardul a fost ok...genunchii nu m-au tradat de data asta.

Un moment de ragaz...

Ultimul punct de revitalizare la Cuntu..de aici inapoi spre Poiana Marului

                                          La sosire primii trei ...dintre noi( Bogdan, Bernd si Leopardul). Ii asteptam pe ceilalti

In concluzie: O iesire reusita ( chiar daca unul dintre noi a iesit un pic sifonat in urma unei cazaturi...) de care ne vom aduce aminte cu drag. Multumim organizatorilor!

P.S. Ne pregatim pentru Maraton Corvin la Hunedoara...Deocamdata doar 3 dintre noi...Vacanta e aproape si echipa se restrange un pic.

Ciclisti de weekend

Salutare,

In sfarsit , contrar asteptarilor, mai multi colegi ne-am hotarat sa incepem ture cu biciclete.

Asta e "bitza" mea impreuna cu genunchiul Batranului Leopard...sau Batranului Motan ...pentru ca elasticitate mai are dar forta nu

"Batranul" da indicatii cu privire la traseu...

Biciclete cu pinioane in butuc

                                          Ceilalti colegi la iesire din Timisoara spre Urseni.

Primul meu (semi) maraton

Este un inceput pentru orice...chiar si la ...dar nu o sa spun varsta.

Important este ca "virusul" a intrat si s-a cuibarit confortabil.

E cea mai minunata boala. Te simit liber, independent, puternic...si toti te aclama , te apreciaza ca esti acolo si incerci...